„Anul asta dam BAC-ul”

Este expresia comuna a parintilor de adolescenti, tineri adulti care se apropie de examenul „vietii”. E adevarat ca presiunea acestui examen este din ce in ce mai mare cu fiecare generatie.

Am descoperit, vorbind cu parintii, ca de fapt, spaima cea mai mare vine din faptul ca nu stim exact ceea ce stie copilul nostru. Mai ales daca in anii anteriori rezultatele la invatatura nu au fost mereu conform normelor noastre, traim cu inima cat un purice la gandul ca daca nu i-a BAC-ul?

Nu stiu pentru altii cum a fost, dar, pentru generatia mea nu era o presiune atat de mare. Parintii erau, sau cel putin asa pareau, un pic mai calmi. Personal nu am fost nici amenintata cu cine stie ce pedeapsa si nici nu am primit masina sau telefon de ultima generatie daca luam BAC-ul. Intre timp s-a descoperit sistemul de „recompense” pe scara larga, iar parintele, sub presiunea societatii nu mai stie ce sa-i promita tanarului absolvent de liceu.

Imi amintesc ca pentru noi era normal sa trecem peste acest examen, si nu pentru ca se copia sau se dadeau cadouri  comisiei de examinare, ci pur si simplu ca stiam ca trebuie sa invatam. Acum a crescut si presiunea profesorilor de la clasa pentru a mentine „prestigiul liceului”.

Iata ce putem face ca parinti iubitori in aceasta perioada (si eu intru in aceeasi categorie):

1. sa ne asiguram  ca exista persoane care pot ajuta in intelegerea materiei de acumulat (daca avem bani de meditatii sau persoane care pot da o mana de ajutor)
2. sa asiguram o alimentatie corespunzatoare nivelului ridicat de stres si cresterii concentrarii (nuci, peste, legume si fructe)
3. sa lasam „copilul” sa invete in ritmul lui
4.  sa nu il „cicalim”, ca nu facem decat sa aducem tensiune si mai mare in relatie si in situatie
5. si nu in ultimul rand sa avem INCREDERE in ei si in puterea lor de concentrare „pe ultima suta”

Stiu ca mai sunt DOAR 5 luni pana la acest examen si ca apoi urmeaza si o eventuala admitere la facultate!

Stiu ca toti ne dorim pentru copiii nostri o viata furmoasa si imbelsugata!

Stiu ca nu putem sta cu mainile in „san” si sa nu ne pese de viitorul copiilor!

Dar stiu si ca fiecare are drumul lui in viata si trebuie sa treaca prin incercarile lui. TOT ceea ce putem face este sa fim SUPORTIVI, CALMI si INCREZATORI !

Succes !!!!!!