Psihoterapia prin Dans şi Mişcare – o abordare cu eficienţă dovedită în tratamentul depresiei
Conform Federaţiei Mondiale a Sănătăţii Mintale, depresia este cea mai larg răspândită cauză a suferinţei psihice la nivel global. O dată cu creșterea conștiinței publice asupra efectelor adverse ale medicației excesive, a crescut în ultima perioadă popularitatea unor metode non-medicamentoase de tratament. Din anul 2018, exercițiul fizic (în sine şi nu neapărat ca o formă de psihoterapie) și-a găsit locul şi în manualele standard de tratament. Nu este deci întâmplătoare preocuparea comunităţii de psihoterapeuţi specializaţi în dans şi mişcare să cerceteze efectele domeniului lor de expertiză asupra depresiei, patologie considerată „criza globală” a secolului.
Psihoterapia prin dans şi mişcare (prescurtat ‚PDM’) se defineşte (conform Asociaţiei Britanice de Psihoterapie prin Dans şi Mişcare) ca fiind „procesul relaţional în care unul sau mai mulţi clienţi şi terapeut/ţi interacţionează creativ folosind mişcarea şi dansul pentru a asista integrarea aspectelor emoţionale, cognitive, psihice, sociale şi spirituale ale Sinelui”. Spre deosebire de psihoterapia pur verbală (recomandată în mod obişnuit în tratamentul depresiei), PDM nu necesită abilităţi cognitive sau lingvistice crescute din partea clientului/pacientului şi ca atare are potenţialul de a ocoli eventualele bariere sociale sau cultuale.
În luna mai a acestui an s-a publicat o foarte cupinzătoare meta-analiză asupra eficienţei dans-terapiei în tratamentul adulţilor diagnosticat cu depresie*. Autoarele – Vicky Karkou, Supritha Aithal, Ania Zubala şi Bonnie Meekums – au identificat 817 publicaţii, din care au selectat pentru meta-analiză, pe baza unor criterii stricte de calitate ştiinţifică, doar 8 studii. Acestea se refereau la un total de 351 participanţi, din care 192 au participat la grupuri de PDM şi 159 la grupurile-control. Toate studiile incluse în meta-analiză au relevat o scădere a severităţii depresiei (efect menţinut la mai multe luni după încheierea intervenţiei), punctul de plecare fiind însă diferit: depresie extrem de severă (Xiong et al., 2009 şi Röhricht et al., 2013), depresie uşoară (Jeong et al., 2005), respectiv depresie moderată (restul studiilor analizate). La finalul intervenţiei PDM, toate studiile în care intensitatea iniţială a depresiei era moderată au relevat o reducere până la nivelul redus (Punkanen et al., 2014; Hyvönen et al., 2018), sau chiar minim (Pylvänäinen et al., 2015). Rezultatele studiului randomizat controlat Röhricht et al. (2013) au indicat o trecere treptată de la depresie severă la moderată, în timp ce Xiong et al. (2009) a raportat o îmbunătățire drastică și o trecere bruscă de la depresie severă la redusă. Pylvänäinen et al. (2015) este singurul studiu din care a rezultat atingerea de către participanți a unui nivel minim de depresie după intervenția PDM, ceea ce se poate traduce ca o recuperare completă.
În aceste condiţii, autoarele s-au întrebat care sunt factorii cheie care determină această eficiență a intervenţiei PDM. Ele au identificat câteva ipoteze în literatura de specialitate, concluzionând însă că sunt necesare studii mai aprofundate pentru confirmarea empirică a acestor ipoteze:
Unii autori (Schmais (1985) Koch et al. (2007)) opinează că dansul în sine, componentă centrală a psihoterapiei prin dans şi mişcare, este factorul care generează vitalitate şi bucurie persoanelor care, din pricina depresiei, sunt dezenergizate. De asemenea, exerciţiul fizic ajută la excretarea endorfinelor (Jola and Calmeiro, 2017) şi la activarea aproape a tuturor ariilor cerebrale (Bläsing, 2017). În ceea ce priveşte muzica, factor curativ cunoscut în scăderea nivelurilor depresiei (Aalbers et al., 2017), ea nu este neapărat o componentă estenţială a PDM, dar este folosită cu regularitate, contribuind şi ea la eficacitatea acestei metode terapeutice.
Un alt motiv al eficienţei PDM ar putea fi capacitatea de a accesa conţinuturi inconştiente – gânduri, emoţii, imagini, greu de atins pe cale verbală. Un exemplu tipic este furia, care, conform explicaţiilor de orientare psihodinamică, poate fi internalizată la persoanele care suferă de depresie. Mişcarea, însoţită de imaginaţie activă, poate fi un vehicul de exprimare a acestei emoţii dificile, şi de procesare într-un cadru sigur, prin simboluri şi metafore (Meekums, 2002; Karkou and Sanderson, 2006). Acest argument sugerează că PDM ar putea avea efecte profunde şi de durată, care nu apar în cazul intervenţiilor care nu tratează cauzele subtile ale depresiei.
Încă din anii 80, Schmais 1985, considera că factorul terapeutic principal din PDM este integrarea minte-corp. În practică aceasta se realizează prin reflecţia aspura materialului rezultat din mişcare, care poate să fie sau să nu fie congruent cu gândurile şi sentimentele explicite ale persoanei. De asemenea, se poate realiza prin explorarea unor conexiuni noi între conţinuturi cunoscute, în cadrul procesului creativ (Karkou and Sanderson, 2006). În fine, mişcarea poate servi ca mijloc de sinteză, de sumarizare a experienţei terapeutice a clientului într-un gest sau o postură, care să încorporeze momente cheie ale parcursului terapeutic.
Cel mai important element însă este relaţia terapeutică. În ea rezidă de altfel şi diferenţa fundamentală dintre dans ca formă de expresie cu efecte curative, pe de o parte, şi psihoterapia prin dans şi mişcare, pe de altă parte (Karkou and Sanderson, 2000, 2001, 2006; Meekums, 2002). Această interacţiune plină de semnificaţii, prezentă în toate formele de psihoterapie, este principalul agent al schimbării pentru pacienţii care suferă de depresie, adesea izolaţi şi însinguraţi. În cazul particular al psihoterapiei prin dans şi mişcare, raportul terapeutic ia forma unei relaţii încorporate, descrise în modelul dezvoltat de pioniera PDM, Marion Chace (Chaiklin and Schmais, 1986). Una din acţiunile esenţiale care construiesc şi hrănesc această relaţie încorporată este oglindirea (McGarry and Russo, 2011; Fischman, 2015). Sistemul senzori-motor de oglindire, având la bază deja celebrii « neuroni-oglindă » (Rizzolatti et al., 1996; Gazzolaet al., 2006) este actualmente intens cercetat în neuroştiinţe (Meekums, 2002; Berrol, 2006; Rova, 2017), oferind explicaţii suplimentare (deşi încă doar incipiente) asupra mecanismului biologic complex din spatele tehnicii psihologice a oglindirii, deja clasică în PDM.
Concluzia generală ce se poate desprinde din studiile analizate este aceea a eficienţei incontestabile a psihoterapiei prin dans şi mişcare în tratarea depresiei (cel puţin în ceea ce priveşte adulţii – căci studiile asupra copiilor şi vârstnicilor sunt încă insuficiente). Alături de alte terapii expresiv-creative (art terapia, drama terapia sau meloterapia), aceasta reprezintă o opţiune ofertantă, deoarece permite lucrul cu probleme localizate la nivel non-şi pre-verbal, constituind un cadru propice pentru procesarea conţinuturilor greu de articulat sau îngropate în inconştient pentru că sunt prea dureroase, terifiante sau pur şi simplu inaccesibile prin mijloace cognitive.
Începând din anul 2016, psihoterapia prin dans şi mişcare se numără printre specializările recunoscute şi de Colegiul Psihologilor din România, autoarea acestui articol fiind printre psihoterapeuţii formaţi în această metodă de lucru, membră a Asociaţiei Române de Psihoterapie prin Dans şi Mişcare.
Bibliografie
* Karkou Vicky, Aithal Supritha, Zubala Ania, Meekums Bonnie, Effectiveness of Dance Movement Therapy in the Treatment of Adults With Depression: A Systematic Review With Meta-Analyses, Frontiers in Psychology, Vol. 10, 2019, p. 936, https://www.frontiersin.org/article/10.3389/fpsyg.2019.00936, DOI=10.3389/fpsyg.2019.00936, ISSN=1664-1078. Prezentul articol a fost scris cu intenţia de a prezenta publicului român o sinteză a acestei publicaţii, iar referinţele din interiorul lui trimit la articolele citate în interiorul studiului.
Loredana Larionescu
Depresia
Conform Asociatiei Americane de Psihiatrie (APA) depresia sau tulburarea depresiva majora, este o boala medicala grava si comuna societatii actuale, ce afecteaza negativ modul in care o persoana se simte, gandeste si actioneaza.
Vestea cea buna este ca depresia se poate trata.
Sentimentele provocate de aceasta boala sunt de tristete, de pierderea interesului fata de activitati care alta data te umpleau de bucurie. Efectele cele mai evidente in timp sunt de tip emotional, fizic, pana la reducerea capacitatii de a munci, de a fi functional, atat in casa cat si in exterior.
Simptomele depresiei, care pot varia de la o forma usoara la una severa, sunt:
- Te simti trist sau ai o dispozitie depresiva
- Iti pierzi interesul in activitatile care alta data iti faceau placere
- Ai modificari ale apetitului (pofta de mancare) in sensul cresterii sau scaderii in greutate indiferent de dieta urmata
- Tulburari de somn (dormi prea mult sau prea putin)
- Simti o pierdere de energie sau ai o stare de oboseala crescuta
- Incetinirea ritmului vorbirii sau a ritmului miscarilor (ce pot fi vazute de catre cei din jur)
- Dificultati in gandire, de concentrare sau de luare a deciziilor
- Sentimente de vina sau de lipsa de valoare
- Ganduri despre moarte sau sinucidere
Pentru punerea unui diagnostic corect din punct de vedere clinic, aceste simptome trebuie sa fie prezente cel putin doua saptamani.
In acelasi timp, este obligatoriu necesar sa ne asiguram ca nu exista si alte probleme de sanatate care pot prezenta aceleasi simptome (dereglari ale glandei tiroide, un deficit de vitamine sau o tumoare cerebrala).
Incidenta:
- aproximativ 15% din populatia adulta
- 1 din 6 persoane trec prin depresie la un moment dat
- apare, in medie, in jurul varstei de 20 de ani, dar si in orice moment al vietii
- femeile sunt mai predispuse la depresie comparativ cu barbatii
Atentie, depresia este diferita de tristete sau durere sufleteasca datorata unei pierdei. Moartea unei persoane iubite, pierderea unui loc de munca sau mentinerea unei relatii distructive sunt experiente normale de viata si raspunsul prin tristete la aceste evenimente este normal.
Dar a fi trist nu este acelasi lucru cu depresia. Procesul de indurerare este natural si unic pentru fiecare individ si impartaseste unele dintre aceleasi trasaturi ale depresiei. Atat durerea cat si depresia pot implica tristete intensa si retragerea din activitati obisnuite. Ele sunt, de asemenea, diferite in moduri importante:
In durere, sentimentele dureroase vin in valuri, adesea amestecate cu amintirile pozitive ale decedatului. In depresie majora, starea de spirit si / sau interesul (placerea) sunt scazute timp de cel mult doua saptamani.
In durere, stima de sine este de obicei mentinuta. In depresia majora, sentimentele de lipsa de valoare si de auto-dispret sunt comune.
Pentru unii oameni, moartea unui iubit poate aduce o depresie majora. Pierderea unui loc de munca sau victima unui atac fizic sau a unui dezastru major pot duce la depresie pentru unii oameni. Atunci cand durerea si depresia coexista, durerea este mai severa si dureaza mai mult decat durerea fara depresie. In ciuda unei suprapuneri intre durere si depresie, acestea sunt diferite. Distingerea intre ele poate ajuta oamenii sa obtina ajutorul, sprijinul sau tratamentul de care au nevoie.
Factori de risc pentru depresie
Depresia poate afecta oricine – chiar si o persoana care pare sa traiasca in circumstante relativ ideale.
Mai multi factori pot juca un rol in depresie:
- Biochimia: deficitele in anumite substante chimice din creier pot contribui la simptomele depresiei.
- Genetica: depresia poate functiona in familii. De exemplu, daca unul dintre gemenii identici are depresie, celalalt are sanse de 70% sa aiba boala candva in viata.
- Personalitatea: persoanele cu stima de sine scazuta, care sunt usor coplesite de stres sau care sunt in general pesimiste, par sa fie mai predispuse la depresie.
- Factorii de mediu: expunerea continua la violenta, neglijare, abuz sau saracie poate face ca unii oameni sa fie mai vulnerabili la depresie.
Cum este tratata depresia?
Depresia este una dintre cele mai tratabile tulburari psihice. Intre 80% si 90% dintre persoanele cu depresie raspund in cele din urma la tratament. Aproape toti pacientii obtin o usurare a simptomelor lor.
Inainte de efectuarea unui diagnostic sau a unui tratament, un profesionist in domeniul sanatatii trebuie sa efectueze o evaluare aprofundata a diagnosticului, inclusiv un interviu si, eventual, un examen fizic. In unele cazuri, ar putea fi efectuat un test de sange pentru a va asigura ca depresia nu se datoreaza unei afectiuni medicale ca o problema tiroidiana. Evaluarea are ropul de a identifica simptomele specifice, istoricul medical si familial, factorii culturali si factorii de mediu pentru a ajunge la un diagnostic si a planifica un plan de tratament.
Medicatia: chimia creierului poate contribui la depresia unui individ si poate influenta tratamentul acestuia. Din acest motiv, antidepresivele ar putea fi prescrise pentru a ajuta la modificarea chimiei creierului. Aceste medicamente nu sunt sedative, “superioare” sau tranchilizante. Ele nu formeaza obiceiuri. In general, medicamentele antidepresive nu au efect stimulativ asupra persoanelor care nu sufera de depresie.
Antidepresivele pot produce unele ameliorari in prima saptamana sau doua de utilizare. Beneficiile complete nu pot fi vazute timp de doua pana la trei luni. Daca un pacient simte o usoara schimbare sau nu se amelioreaza dupa cateva saptamani, psihiatrul sau poate modifica doza medicamentului sau poate adauga sau inlocui cu un alt antidepresiv. In unele situatii, alte medicamente psihotrope pot fi de ajutor. Este important sa informati medicul daca un medicament nu functioneaza sau daca aveti reactii adverse.
Psihiatrii recomanda, de obicei, ca pacientii sa continue sa ia medicamente timp de sase sau mai multe luni dupa ameliorarea simptomelor. Tratamentul de intretinere pe termen lung poate fi sugerat pentru a reduce riscul unor episoade viitoare pentru anumite persoane cu risc crescut.
Psihoterapie: psihoterapia, sau “terapia prin vorbire”, este uneori utilizata singura pentru tratamentul depresiei usoare; pentru depresia moderata pana la severa, psihoterapia este adesea folosita impreuna cu medicatia prescrisa. Terapia cognitiv-comportamentala (CBT) s-a dovedit a fi eficienta in tratarea depresiei. CBT este o forma de terapie axata pe rezolvarea prezentului si rezolvarea problemelor. CBT ajuta o persoana sa recunoasca gandirea distorsionata si apoi sa schimbe comportamentele si gandirea.
Psihoterapia poate implica numai individul, dar poate include si altii. De exemplu, terapia de familie sau de cuplu poate ajuta la rezolvarea problemelor din cadrul acestor relatii apropiate. Terapia in grup este cu efecte benefice pentru ca implica oameni cu boli similare.
In functie de severitatea depresiei, tratamentul poate dura cateva saptamani sau mult mai mult. In multe cazuri, se pot aduce imbunatatiri semnificative in 10 pana la 15 sesiuni.
Terapia electroconvulsiva (ECT) este un tratament medical cel mai frecvent utilizat pentru pacientii cu depresie severa sau tulburare bipolara care nu au raspuns la alte tratamente. Aceasta implica o scurta stimulare electrica a creierului in timp ce pacientul este sub anestezie. Un pacient primeste in mod obisnuit ECT de doua pana la trei ori pe saptamana pentru un total de sase pana la 12 tratamente. ECT a fost utilizat din anii 1940, iar multi ani de cercetare au dus la imbunatatiri majore. Acesta este gestionat, de obicei, de o echipa de profesionisti instruiti medical, incluzand un psihiatru, un anestezist si o asistenta medicala sau asistent medical.
Programul “Noul Meu Corp”
Cu siguranta ca in momentul in care ai citit acest titlu te-ai gandit la reducerea in greutate. PARTIAL ESTE ADEVARAT. Este un program in care poti sa iti reduci greutatea corporala dar dincolo de asta inveti un nou stil de viata.
Inveti importanta momentelor de “tu cu tine”. In care incepi o analiza a vietii tale de pana acum, pornind dela emotiile care te stapanesc si dela analizele de sange, apoi treci prin intelegerea modului de functionare a corpului tau minunat si pana la a manca constient, a te imprieteni cu miscarea, a fi bucuros de oportunitatile pe care ti le adduce viata im momentul in care ai hotarat ca esti mai mult decat mancarea din farfurie sau programele mentale preluate din copilarie.
Experienta mea cu acest program nu prea se poate spune in multe cuvinte. Tot ceea ce pot spune este ca sunt personae care nu m-au mai recunoscut pe strada, iar elocvente mi se par aceste poze de “inainte” si “dupa”.
Inainte de a intra in acest program
Ce pot spune despre “travaliul” meu in acest program?
A durat un pic pana mi-au intrat “ in sange” orele de masa, pana sa recunosc mesajele corpului meu, pana i-am aprofundat mecanismele de aparare si pana am inceput sa savurez noua mea viata.
Mi s-a confirmat inca o data ca mintea este capabila de orice, ca subconstientul este capabil sa accepte noi programe, constructive, in timp ce le sterge pe cele vechi, defectuoase.
Nu m-am izolat de lume in perioada aceasta, am gatit si pentru ceilalti membri ai familiei, am iesit in oras cu prietenii. Am inceput sa ma bucur de miscarea energiei prin corpul meu, de vitalitatea pe care o am si de rezistenta la tot ceea ce simteam ca nu imi face bine.
Am avut parte de sustinere si indrumare alaturi de Ruxandra Mandroceanu, careia ii multumesc, inca o data, si care imi apare in minte de fiecare data cand ma uit in oglinda si zambesc cu gura pana la urechi J
Pe final sa va dau si niste date: -17 kg, masura la haine de la XL la M, cumparat garderoba noua. Targhetul initial a fost de 15 kg, dar se pare ca nu este greutatea mea ideala, asa ca m-am recalibrat spre a ajunge la 60 de kg.
Ce am mai castigat in aceasta perioada? O fantastica bucurie de viata, m-am apucat de dans, merg de trei ori pe saptamana la salsa si bachata, o putere de concentrare mult mai mare in ceea ce-mi propun, noi prieteni, felicitari si incurajari din partea persoanelor care ma stiu de ceva timp.
Actualmente sunt coach acreditat in cadrul programului “Noul meu corp” asa ca te invit sa lucram impreuna pentru a deveni ceea ce esti menit sa fii: o persoana fericita, implinita, supla, zvelta, tonifiata si sexi.
Pentru inscrierea in program, OFERTA VALABILA DOAR PENTRU ACEST SITE, urmeaza acest link.
Femei care iubesc prea mult
Sau cum sunt unele FEMEI VICTIME DIN IUBIRE
Robin Norwood este primul psihoterapeut care descrie succint si cu exemple din experienta de cabinet care este mecanismul mental prin care sunt femei ajunse in situatia de a-si alege acelasi gen de partener nepotrivit.
La aceleasi situații neplacute, care nu numai ca nu ii aduc satisfactii ba chiar o fac sa devina o VICTIMA.
Tabloul vietii unei femei care iubeste prea mult cuprinde, de regula:
- o proveniența dintr-o familie in care nu s-a pus accent pe nevoile emotionale in copilarie
- ceea ce nu a primit in copilarie (afectiune, atentie, gesturi de iubire) incearca sa obțina acum, la maturitate, oferind barbatilor din viata sa chiar acea protectie de care avea nevoie
- doreste si spers in acelasi timp, sa isi schimbe partenerul, oferindu-i tot ceea ce are
- face sacrificii
- rana de abandon pe care o resimte, frica de abandon sunt cauzele pentru care este terorizata de ideea de a ramane singura
- este dispusa sa isi asume vina, aproape in totalitate, pentru problemele din relatie
- respectul de sine este scazut, programele mentale din copilărie ii tot amintesc ca nu este demna de a fi iubita asa cum este, ca trebuie sa ofere din ce in ce mai mult, ca trebuie sa lupte, pentru a fi fericita
- nevoia de siguranta de care avea nevoie in copilarie (pe care o avem cu totii), o transforma in persoana care este dispusa mereu sa il ajute pe cel de langa ea, practic sa il controleze si sa controleze relatia
- in relatiile pe care le are cu un partener traieste mai degraba cu gandul la ceea ce si-ar dori sa fie acea relatie, nu ceea ce este, refuzand sa accepte realitatea
- devine dependenta de partea masculina si de suferinta
- se poate constata o predispozitie emotionala si biochimica catre abuzul de substante (alcool, droguri, alimente, in special zahar)
- refuza sa-si concentreze atentia catre propria persoana si o canalizeaza spre acele persoane si situatii care nu-i aduc implinire, unele fiind de-a dreptul chinuitoare, stresante si parcs fara iesire
- este posibil sa aiba o inclinatie spre stari depresive
- este atrasa de parteneri indisponibili emotional, nu de cei amabili, echilibrati si de incredere
Ce este de facut?
Oare cum se poate iesi din acest cerc vicios al implicarii neadecvate, al suferintei in dragoste si al relatiilor nepotrivite?
Iti recomand urmatorii pasi indispensabili pentru iesirea din statutul de VICTIMA:
Pasul 1: incepe sa te iubesti
Pasul 2: refuza statutul si rolul de victima
Pasul 3: cauta ajutorul persoanelor care te iubesc cu adevarat, sau al specialistilor care te pot indruma
Pasul 4: inarmeaza-te cu multa rabdare
Pasul 5: bucura-te si apreciaza fiecare victorie pe care o ai in aceast proces al descoperirii propriei fiinte
Incepand cu anul acesta, voi demara un proiect la care gandesc de ceva timp: formarea unui grup de suport pentru Femei care iubesc prea mult!
Sunt femei in jurul tau care au nevoie de suport, trimite-le acest articol! Ajuta-le sa intre în Comunitatea FEMEILOR CARE REFUZA SA FIE VICTIME !
Voi reveni cu informații și alte detalii administrative pe pagina de Facebook:
https://www.facebook.com/PsihoterapeutCristinaDimitrescu/
Iartă-mă !