Deschis de luni pana vineri intre 9.00 AM si 6.00 PM
0757 375 391

Adolescentul din viata mea (partea 1)

12 Dec, 2016 | Psiholog Cristina Dimitrescu | No Comments

Adolescentul din viata mea (partea 1)

Ai un adolescent acasa si ti se pare ca uneori nu stii cum sa comunici cu el? Iti doresti sa intri mai mult in viata copilului tau si nu stii cum sa o faci?

Ce nu stii despre adolescenta? Ce schimbari se intampla in corpul dar si in mintea unui adolescent?

Adolescenta este perioada intre 15-18 ani la baieti si 14-18 ani la fete, dar in dezvoltarea copilului este foarte importanta si preadolescenta (practic intre 11 si 13 ani la fete si 12-14 ani la baieti) care se termina in jurul varstei de 19-21 de ani pentru ambele sexe.
In acest articol vei gasi raspunsuri la intrebarile:
– Ce se intampla cu copilul meu?
– Cum sa reactionez, astfel incat relatia copil-parinte sa nu se deterioreze?
– Ce faceam eu, cand eram adolescent?
– Cine ma poate ajuta cand nu mai fac fata provocarilor?
Care sunt semnele care anunta aparitia adolescentei?
– fizice: aparitia cosurilor pe fata, crestere brusca in inaltime, dezvoltarea parului facial la baieti si ingrosarea vocii, dezvoltarea sanilor si aparitia ciclurilor menstruale la fete. hormoni
– emotionale: stare de iritabilitate, de anxietate, de nesiguranta, rebeliune la scoala, nu-i mai asculta pe parinti si chiar se confrunta deschis.
– relationale: incep sa se indeparteze de familie preferand prezenta persoanelor de aceeasi varsta (grupul de prieteni sau gasca), dorind sa apartina unui anumit anturaj care are aceleasi preocupari: muzica pe care o asculta, pasiunile, locurile pe care le frecventeaza, hainele cu care se imbraca, limbajul pe care il folosesc.
– cognitive: stie ca nu mai este un copil, are dorinta de a fi independent, ca parintii sa nu-I mai controleze in tot ceea ce face, de a face pe grozavul. Vrea sa fie tratat ca un adult, dar nu vrea sa-si si asume responsabilitatile aferente.

Aspectul emotional vreau sa il subliniez acum. Sunt parinti care sustin ca dupa 10-12 ani, nu ne mai pupam copilul, ca nu mai are nevoie, ca se rusineaza sa mai faca astfel de gesturi, ba chiar ca nu isi mai doreste copilul.
Dilema adolescentului: pe de-o parte isi doreste sa fie mai independent, sa faca lucrurile cum isi doreste, de la alegerea hainelor cu care se imbraca pana la cercul de prieteni cu care sa piarda timpul, pe de alta parte, toate aceste framantari il fac constient ca totusi are inca nevoie de familie, de indrumarea si sustinerea ei.
De aici apare un conflict la nivel mental, emotional. Imaginatia lui este foarte bogata si este fantastic in elaborarea de scenarii, in a da verdicte: nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma iubeste, nimeni nu ma vede exact asa cum sunt.
Rolurile pe care trebuie sa le “joace” pe scena vietii:
– elev/eleva la o scoala generala sau liceu – unde are profesori mai bine sau mai putin bine adaptati erei actuale
– fiu/fiica a unor parinti adesea si ei suprasolicitati de munca si de cerintele societatii
– prieten/prietena, marea majoritate in cautarea unui grup de prieteni in care sa fie acceptat si sustinut
– frate/sora cu care trebuie sa imparta atentia, dragostea si disponibilitatea si asa redusa, a parintilor
– nepot/nepoata, care se simte mereu neinteleasa de catre bunicii cu “idei invechite”

Urmarea:
– apar primele insomnii, parca numai noaptea mintea se apuca sa faca scenarii
– programul la scoala este si el destul de solicitant;
– daca tot a emis „declaratia de independenta” familia ii da ocazia sa experimenteze si alte responsabilitati (facutul curateniei in camera proprie, ajutorul pe care trebuie sa-l acorde in activitatile din familie)
– deprivarea de somn duce, inevitabil la o oboseala cronica, care incepe si macina fizic integritatea persoanei: treptat apar durerile de cap, ale diferitelor parti ale corpului, apare lipsa de dorinta in a mai face activitati fizice, de a te implica in contactul cu alte persoane, pe scurt, depresia (dar este un alt subiect caruia ii voi dedica un articol integral).
Ce puteti face pentru a mentine o relatie sanatoasa parinte-copil/adolescent:
– oferiti timp de calitate: petreceti zilnic cateva minute cu el, timp in care va uitati in ochii lui, il luati in brate, il pupati si il intrebati cum se simte (nu ce note a luat la scoala)
– lasati-l sa experimenteze, chiar daca uneori rezultatul nu este pe placul dumneavoastra
– sustineti-i pasiunile, incurajati-l sa se descopere
– aparati-l in continuare, cand va solicita ajutorul
– folositi mai des: te iubesc
– cereti-i iertare atunci cand i-ati gresit
– apelati la ajutor in momentul in care simtiti ca nu mai puteti sa faceti fata solicitarilor si, in acelasi timp, respectati-va si iubiti-va pe voi; un parinte echilibrat inseamna cu siguranta un adolescent echilibrat, care reuseste sa-si gaseasca alaturi de familie sprijinul si nu in cadrul grupului de prieteni.

Puteti fi parinte-prieten al adolescentului dumneavoastra!

Please follow and like us:

Write Reviews

Leave a Comment

Please Post Your Comments & Reviews

Your email address will not be published. Required fields are marked *

No Comments & Reviews