Autoritatea parinteasca 2

Baiat

„Atunci cand decizi sa ai un copil iei o decizie foarte importanta. Decizi, pentru totdeauna, sa-ti lasi inima sa se desprinda de trup si sa mearga pe o cale separata.”
Elizabeth Stone
Toata viata suntem “copii” pentru parintii nostri si, de ce sa nu recunoastem, chiar ne place sa stim ca avem pe cineva care ne vegheaza, ne sustine si ne protejeaza mereu. Sigur, din ceea cr vedem in jurul nostru, in ziua de azi, sunt, din pacate din ce in ce mai multi copii care nu au parte de aceasta grija parinteasca din partea parintilor lor.
Aducerea pe lume a unui copil inseamna responsabilitate, inainte de orice. Si, ca in orice inceput, vine la pachet cu multe ganduri, frici si mai ales emotii pentru parintii responsabili. Incepem sa ne gandim ce sex am vrea sa aiba copilul, cu cine sa semene, ce nume ii punem, dar oare o sa stim sa fim parinti buni pentru copilul nostru?
Copilul nu vine pe lume cu un “manual de utilizare” asa ca nu avem la dispozitie decat experientele proprii, ceea ce am invatat la randul nostru dela parintii nostri si multe sfaturi si idei primite dela altii sau citite de pe net alaturi de multitudinea de carti tiparite pe aceasta tema. Asa ca uneori suntem in situatia de a nu putea sa facem fata provocarilor.
Avem, asadar, cat de cat o idee despre cum am vrea sa ne educam copilul, ce vom prelua sau nu din ceea ce ne-a fost oferit de catre parintii nostri si, imi place sa cred, ca multi viitori parinti se pun de acord asupra multor aspecte privind viitorul copiilor lor. Unii merg chiar prea departe, dupa parerea mea, in a cauta si inscrie chiar bebelusul pe o lista in asteptare la cea mai buna gradinita, scoala, facultate, pe care le considera ei . Dar voi detalia mai mult aceasta etapa in „episodul” urmator.
Urmatoarea etapa a „autoritatii” se desfasoara in perioada de evolutie a copilului nostru, intre 3 si 6 ani, cand va merge la gradinita pregatindu-se apoi de scoala. Copilaria „timpurie”, asa cum este ea numita in documentele de specialitate, este cea in care inima unui parinte tresare cel mai des: primii pasi, perioada de explorare a mediului odata cu avantul locomotor al copilului. Primele cuvinte si debutul scrierii „dictionarului” propriu al copilului (nu o data mi s-a intamplat sa imi pun copiii sa repete de cateva ori ceea ce spuneau, pentru ca nu ii intelegeam).
Este perioada in care contactul cu lumea din afara caminului al copilului nostru ne aduce alte provocari: gradinita si bolile contagioase aferente, dezvoltarea vocabularului cu cuvinte pe care nu ti-ai fi dorit niciodata sa le invete copilul tau, dezvoltarea universului jucariilor.
Cadrul „autoritatii” se schimba total in momentul trecerii la scoala. Incep discutiile interminabile, pentru unii, despre facutul lectiilor, brusc copilul nostru ar trebui sa stie sa isi faca si patul de dimineata (cu toate ca pana acum am considerat ca este mic si nu poate). Incep primele prietenii mai serioase, cu schimburile de jocuri, fara informarea parintilor, cu idei noi despre activitati extrascolare.

Niciodata nu este prea devreme in a ne responsabiliza copilul, cheia independentei viitorului adult !