Printre factorii psihologici care determina tulburarea de opozitie se gasesc ca antecedente nefavorabile: insecuritatea si nedezvoltarea atasamentului in primele perioade ale copilariei, rezultand de aici o dezvoltare a unui atasament anxios – evitant.

Insecuritatea atasamentului prezice agresivitatea manifesta a baietilor, fetele manifestand o agresivitate pasiva.

Tulburarea de opozitie pare a fi destul de clara si bine conturata dar de fapt ea se dovedeste de cele mai multe ori a fi un continuum cu tulburarile de conduita si tulburarea de personalitate antisociala.

Caracteristicile tulburarii de opozitie:

• adesea isi iese din fire si loveste

• adesea se cearta si loveste adultii

• adesea refuza sau sfideaza regulile stabilite de catre parinti

• adesea ii sacaie pe ceilalti

• adesea ii invinovateste pe ceilalti pentru propriile lui greseli

• se supara si se infurie cu usurinta pe ceilalti

• este furios si nelinistit aproape tot timpul

• este nemultumit tot timpul

• mai pot prezenta spasmul hohotului de plans si anxietate

Comportamentul parintilor poate face parte din aspectul clinic al bolii: comportament critic, de respingere, sarac in caldura afectiva, pasiv si nestimulativ.

Posibile efecte:

• mamele pot parea depresive, anxioase

• alti parinti reactioneaza altfel la „acesti mici incapatanati” si devin iritati, exagerat de intoleranti.

• poate aparea un cerc vicios intre parinti si cel mic, care se simte respins si nesecurizat, devenind si mai dificil de stapanit.

Examinarea psihometrica – este necesara pentru a stabili deficitul cognitiv care, uneori constientizat de copil, ii creeaza acestuia o stare de ostilitate fata de ceilalti.

Managementul comportamentului opozitionist depinde de:

• severitate, de cat de grav sunt afectate relatiile cu ceilalti

• de cat de motivati sunt parintii pentru a interveni.

Consilierea familiala:

• este indicat ca in cazul baietilor cu acest diagnostic ca tatal sa se implice mai mult in educatie

• obiectivul educational va fi stabilit impreuna cu familia  si axat pe comportamentul cel mai neadecvat cu ignorarea lui si cu recompensarea atitudinilor dorite, se va mentiona ce este „rau” si ce este „bine”

• consilierea familiei ajuta mult si la propria cunoastere a parintilor si la constientizarea eventualului conflict  existent intre mama si tata cu privire la decizile educationale.

Psihoterapeut Gabriela Theodorescu