Din ce in ce mai multi parinti sunt intersati de recomandarile specialistilor in ceea ce priveste modul de crestere al copiilor lor. Asta pentru ca isi doresc sa creasca copii fericiti, echilibrati si sanatosi. Lucru imbucurator pt ca „o singura generatie de parinti profund iubitori poate sa schimbe structura cerebrala a urmatoarei generatii, schimband, astfel, lumea.” Charles Raison
Daca generatiile trecute au fost crescute sub imperiul restrictiilor si cu autoritate, in prezent se observa o alunecare in extrema cealalta, de „a lasa copiii sa faca ce vor”. Este mai degraba o tendinta fireasca, de a experimenta ambele situatii, pana putem gasi un echilibru intre cele doua, pentru ca intotdeauna acesta este cel mai bun si adesea cel mai greu de gasit.
Ne temem sa le mai spunem nu copiilor nostrii, ca sa nu cumva sa ii afectam in vreun fel. Lucru fundamental gresit. Nu numai ca un copil are nevoie de limite si de reguli clare, ba chiar sunt necesare, pentru ca el are nevoie sa se simta in siguranta ca sa se poate dezvolta armonios psihic si fizic.
Exista trei directii principale de parenting: stilul autoritar, permisiv si democratic, fiecare cu consecintele lui.
Stilul autoritar implica reguli stricte, inflexibile, pe care parintii au pretentia de la copiii lor sa le respecte intotdeauna. Acesti copii vor creste cu o stima de sine scazuta, vor fi submisivi si nu vor putea avea pareri si lua decizii proprii ori fiind frustrati, pot devi defensivi si agresivi.
Stilul permisiv este extrem de tolerant, fara pretentii si astepari clare, iar atunci cand regulile sunt incalcate parintii sunt pasivi. Acesti copii vor avea dificultati de a-si gasi o motivatie, de a accepta autoritatea, vor avea autocontrol scazut, adesea vor fi egoisti si iresponsabili.
In stilul democratic regulile sunt stabilite clar, explicate si flexibile in functie de nevoile copilului si stadiul de dezvoltare la care se afla. De obicei, acesti copii vor deveni adulti echilibrati emotional, autonomi si increzatori in fortele proprii, ceea ce constitue adesea reteta unei vieti de succes.
Binenteles ca nu exista parinte perfect, pentru ca asa cum mentiona si Freud „meseria de parinte este cea mai grea”. Sunt multi alti factori care influenteaza si de care este nevoie sa tinem cont si fiecare persoana si familie are individualitatea sa.
Este important sa ne dam seama cand gresim, sa putem recunoaste si accepta, pentru ca mai apoi sa putem remedia situatia. Intotdeauna exista o solutie pentru orice situatie. Ne ajuta sa luam masuri de cat mai timpuriu posibil si avem sansa de a trai un timp in care avem acces la informatie si suport din toate directiile.
Psiholog Denisa Zdrobis