Cuplul pe marginea „prapastiei”

Clinica Mind Help  > Psihoterapie familie >  Cuplul pe marginea „prapastiei”

Cuplul pe marginea „prapastiei”

0 Comments

Totul incepe cu „a fost o data, ca niciodata”……

Nu cred ca exista in viata unei persoane moment mai frumos ca cel in care esti indragostit. Cand totul ti se pare frumos in jurul tau, cand fluturii iti zburda prin stomac, cand vezi in persoana celui pe care il/o iubesti cea mai minunata fiinta din lume.

Uneori finalul povestii de cuplu este „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, varianta ideala, pe care cred ca ne-o dorim cu totii, alteori, apare un moment in care cei doi hotarasc, mai mult sau mai putin de comun acord, ca drumurile lor se despart.

Cred ca in viata fiecarui cuplu exista momente de cumpana, momente in care se intreaba „cine e persoana de langa mine?”. Unde au disparut declaratiile de dragoste, florile aduse fara un motiv anume, biletelele de pe frigider cu „te iubesc” sau a sms-urilor fierbinti?

Cultura traditionala romaneasca, pune mare presiune, in continuare, asupra cuplurilor in atingerea obiectivelor vietii: o casa, un copil, un pom. Altfel ai trait degeaba pe pamant! Si iata ca generatii intregi urmeaza acest parcurs al mosilor si stramosilor dar pornesc doar de la un impuls, uneori din dorinta de a „scapa” de acasa, de cicaleala si rigiditatea parintilor, sau pur si simplu pentru ca iubesc persoana cu care pleaca la drum.

Prapastia apare in momentul in care flacara s-a stins, viata zilnica este presarata cu programe de „pilot automat”: du copiii la scoala/draginita, serviciu (8-10 ore/zi), i-a copii, ocupate de lectii, iar viata cuplului ramane pe undeva pe planul „X”.

Sub presiunea societatii de consum uitam de acele mici gesturi care ne placeau si ne faceau sa ne simtim vii. Rutina zilnica omoara romantismul si distruge acea imagine frumoasa a juramntelor de iubire vesnica.

Din pacate la ofiterul de stare civila nu primim odata cu certificatul de casatorie si un „manual de bune practici” in viata de cuplu. Fiecare partener porneste pe acest drum cu bagajul primit de la parinti, cu modelul lor de comportament in cuplu, si, nu de putine ori, este total diferit.

Iata solutia pentru a nu pica in „prapastie”

Daca te afli in situatia de a fi la marginea „prapastiei” iti propun sa raspunzi atat tu cat si partenerul tau, in cel mai sincer mod cu putinta, la urmatoarele intrebari:

  1. Cand vii dupa o zi de munca care sunt cele 3 lucuri pe care ti-ai dori sa le spun sau sa le fac cum intri pe usa?
  2. Ce amintiri ti-ar placea sa cream impreuna?
  3. Cum ne poate ajuta relatia sa crestem, evoluam amandoi?
  4. Ce am putea face ca sa evitam certurile?
  5. Cat timp ai avea nevoie de a fi lasat singur?

Cu siguranta ca acestea sunt doar cateva intrebari, poti sa te gandesti si tu la altele sau puteti sa le gasiti impreuna alaturi de raspunsurile pe care simtiti sa le dati.

Cred ca fiecare avem de invatat de la celalalt si ca daca nu exista probleme care sa nu fie insurmontabile (precum violenta fizica sau psihica) orice cuplu se poate reinventa, poate sa vada „podul” care se afla in fata lui, spre reconstruirea relatiei.

 

Lasă un răspuns