Sunt tot mai multe articole care vorbesc despre importanta aprecierilor si a incurajarilor. Aprecierile si incurajarile cresc stima de sine. Ce este stima de sine? Conform Marelui Dicționar al Psihologiei ( Larosse 2006) stima de sine este o „valoare personala, competenta, asociata de catre un individ imaginii pe care o are despre sine. Stima de sine poate fi intemeiata pe alegerea de catre subiect a unor norme exterioare pe care constata ca este sau nu in stare sa le atinga. Ea mai poate decurge, deopotriva, din comparatia intre mai multe imagini de sine coexistand la acelasi subiect; Eul actual, pe de o parte si, pe de alta, Eul ideal, Eul care ar trebui sa fie imaginea despre el, pe care subiectul presupune ca o au unele dintre persoanele care il cunosc”. Este important ca aceasta imagine sa fie una cat mai realista.

Voi face referire in acest articol mai ales la aprecierile si incurajarile parintilor fata de copiii lor. Se presupune ca prima si cea mai importanta relatie este cea cu mama, prin urmare daca exemplele mele fac referire la mame, imi cer iertare fata de tatii, care sunt din ce in ce mai implicati in cresterea copiilor lor. Tocmai de aceea, acest subiect merita o abordare separata. Oricum recomandarile din acest articol sunt binevenite pentru ambii parinti, deci si pentru tati.

Revenind la subiectul nostru, ca sa putem oferi o imagine de sine realista, este important sa identificam corect calitatile, abilitatile si darurile copiilor nostrii. Asta inseamna ca vom face complimente si incurajari adevarate, adica verificabile. De exemplu, observam ca baiatul sau fata noastra adora muzica. Daca vedem ca are ureche muzicala, o voce placuta si cineva din domeniu confirma acest lucru, binenteles ca il vom incuraja si sustine pe acest drum, deoarece este intr-adevar talentul lui. Nu facem laude fara un fond. Este valabil si pentru desen/pictura si toate celelalte.

De asemenea, este important ca parintele sa creada cu adevarat in ceea ce spune si sa nu transmita mesaje duale. Ce inseamna mai exact? Sa spunem ca cineva este mama de fata. O fata supraponderala. Si mama ii spune ca este ok, ca de fapt nu este atat de grasuta si ca ei ii place cum arata asa. Insa mama este foarte preocupata de cum arata ea, de silueta ei, de imaginea ei si merge la sala, are grija de alimentatia ei si este sau se straduieste sa fie mai slaba decat fiica ei. Exista aici o contradictie intre continutul mesajului (ceea ce spune mama) si ceea ce face ea (mesajul implicit pe care il transmite). De multe ori, nici nu suntem constienti de dualitatea mesajului nostru, mai ales ca ne iubim copilul cu adevarat. Ca sa verificam daca ceea ce spunem este cu adevarat ceea ce credem, credinta noastra, putem face un pas fictiv in spate si sa ne privim. Ceea ce gandim, ceea ce facem si ceea ce transmitem verbal este autentic? Din pacate, acest tip de mesaj contradictoriu creeaza confuzie, pentru ca percepem la nivel inconstient neadevarul din spatele celor spuse.

Totodata, daca lauda nu este una fondata pe un fapt concret nici nu are efect, ba dimpotriva, creeaza un decalaj intre imaginea de sine idealizata si cea reala, care va duce la dezamagire, frustare pentru ca nu va obtine rezultatele asteptate.

Asadar, dragi parinti este important sa va iubiti copiii pentru cine sunt ei, sa le descoperiti calitatile, sa ii indrumati si sa ii laudati, dar este la fel de important ca toate aceste laude sa fie unele reale, ca sa nu se confrunte mai apoi cu lumea reala si cu neimplinirea asteptarilor pe care le au in directia nepotrivita.

Psiholog Denisa Zdrobis